Bandajele |
|
Bandajul sau înfasarea chirurgicala reprezinta metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare temporara a unor regiuni anatomice cu ajutorul fesilor. |
|
|
|
|
|
Fesile pot fi de tifon, de pânza sau tesatura elastica, de diferite lungimi si latimi, în functie de regiunea pe care o acopera. Latimea unei fesi este cuprinsa între 5-25 cm, iar lungimea 1-20 m. Ele se livreaza în forma de sul, cu capatul initial la exterior si cel terminal în interior.
Fasa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale si se adapteaza bine oricarei regiuni. Se livreaza sub forma de suluri cu latimile mai sus mentionate si cu lungimea de 5 m.
Fasa de pânza este confectionata din orice fel de tesatura în cazul în care nu dispunem de fesi de tifon si i se pot da lungimi si latimi diferite în functie de necesitate. Tot din pinza se confectioneaza si bandajele pline ,,basma”, in forma triungiulara, patrata sau dreptunghiulara si care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea temporara a unui membru in caz de fracturi sau luxatii.
Fasa elastica este tesuta din fire de bumbac si de latex, nu se desira, este usoara, solida, nu jeneaza miscarile, nu produce staza si se recupereaza usor. Este folosita in bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei venoase si edemului de etiologie vasculara la nivelul membrelor inferioare.
Infasarea chirurgicala a avut mai multa intrebuintare pina la descoperirea substantelor adezive, care au cucerit teren fiind mai economice si mai manevrabile. In prezent nu se mai practica reutilizarea fesilor deoarece exista riscul de transmitere a unor germeni rezistenti în urma manevrelor de spalare si calcare a lor, deaceea dupa folosire, fesile sunt arse la crematoriu. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fasa de tifon |
Fasa elastica |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Indicatiile bandajului
- fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substante adezive nu asigura aceasta cerinta ( pe extremitati, regiunea capului, zona articulatiilor);
- fixarea pansamentelor unor plagi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor in timpul activiatii (mîna, picior);
- efectuarea unui pansament compresiv
- imobilizarea temporara a membrelor care au fost supuse unor traumatizme (entorse, lixatii, fracturi)
|
Principii Bandajul trebuie sa:
- sa imobilizeze perfect pansamentul pentru protectia plagii
- sa fie elastica pentru a nu produce leziuni de compresie
- sa nu sporeasca suferinta bolnavului
- sa permita miscari în articulatiile interesate
Din punct de vedere tehnic ...
- bandajarea membrelor se incepe din portiunea distala spre cea proximala în sensul circulatiei venoase
- bandajarea trebuie sa inceapa si sa se termine la 15-20 cm de plaga
- capatul fesei va fi plasat opus plagii si se va fixa printr-un nod care nu jeneaza sau cu leucoplast
- turele fesei sa nu prezinte cute si sa se acopere partial unele pe altele pentru a nu aluneca
|
Tehnica bandajului |
|
|
|
Fasa de tifon este tinuta în mâna dreapta si cu ruloul spre cel ce executa se deruleaza de la stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigura, dupa primul tur, coltul liber al fesii se rasfrânge (fig. 8-3). Urmatoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajarii se efectueaza cu 2-3 ture suprapuse, capatul fesii fixându-se cu ace de suguranta, prin legare sau cu banda adeziva. În cazul legarii se despica fasa in doua, se încruciseaza sau se înnoada capetele si se leaga în jurul segmentului respectiv în asa fel încât nodul sa nu fie amplasat pe zona afectata sau pe zone de sprijin. |
|
 |
|
Scoaterea fesei se efectuaza prin derularea ei în sens invers sau prin taiere cu foarfeca butonata. |
|
Modalitaţi de bandajare
În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc. |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
infaşare circulară |
infaşare in spirală |
infaşare in 8 |
nfaşare in spic |
infaşare in evantai |
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul circular: se efectuaza suprapunând turele de fasa exact una peste alta. Are avantajul ca se executa simplu si rapid. Dezavantajul consta în faptul ca se rasuceste, mobilizând pansamentul de pe plaga. Se aplica pe regiunile cilindrice: cap, git, brat, abdomen, torace, articulatia pumnului etc |
|
|
|
|
Bandajul in spirala: dupa fixarea fesei cu ture circulare, se trece la ture oblice, conducând-o serpuind în asa maniera încât sa acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri fasa se rasfrânge prin tehnica numita ,,manevra policelui”, deoarece marginea caudala a fiecarei ture ramâne departata de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat pe membrele superioare si cele inferioare |
|
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul in evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulatiei dupa care se efectuaza o tura oblica deasupra articulatiei, urmatoarele ture fiind conduse din ce în ce mai putin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulatie se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completa a regiunii. Este indicata în regiunea cotului genunchiului etc. |
|
|
 |
|
Bandajul în spic de griu sau spica: se începe cu ture circulare deasupra articulatiei , pentru fixarea pansamentului, dupa care fasa este condusa în forma cifrei ,,8”, fiecare tura acoperind cea precedenta cu 1/3 sau 2/3. Se termina infasarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indica tot în regiuni articulare, la radacina membrelor (regiunea inghinala, scapulo-humerala), cât si pentru executarea unui pansament compresiv dupa amputatie de sân la femei. |
|
|
 |
|
|
Bandajul in forma cifrei 8: se incepe cu ture circulare sub articulatie, dupa care turele sint conduse oblic peste articulatie, continuând cu ale ture circulare deasupra articulatiei. Se revine oblic pe fata opusa , incrucisând prima tura ascendenta, dupa care se continua în 8 acoperind jumatate din tura anterioara. Se continua de câteva ori si se termina bandajul deasupra articulatiei cu ture circulare. Este indicata pentru regiunile articulare: articulatia cotului, piciorului, mâinii. |
|
|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic în sus până pe faţa anterioară sau posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângi şi apoi se rasfrânge şi continua în jos, înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârşit este fixată cu ture circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelor şi are avantajul etanşietaţii pe toată lungimea sa. |
|
|
|
|
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
Mai frecvent rasfrangerea fesii se foloseste o singura data in cursul bandajului pentru a dirija locul in care sa se aseze fasa.
|
Tipuri de bandaje pe regiuni
Bandajarea calotei craniului se execută sub formă de capelină sau prin bandaj recurent (mitra lui Hipocrate)
Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângi şi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează faşa cu ajutorul policelui şi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuaza cu ajutorul a 2 fesi: una cu ture circulare frontooccipitale si alta cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura fesele se incruciseaza la nivelul regiunii frontale si cele occipitale. |
|
|
|
|
|
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajarea regiunii fetei se practica folosind prastia, capastrul, binoclu sau monoclu. |
|
|
|
|
|
Prastia se foloseste la bandajarea nasului. Se confectioneaza dintr-o fasa lunga de 50-60 cm, care la ambele capete se despica lung, lasând la mijloc o portiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicata (fig. 8-14), care este aplicata peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale fesii sub pavilionul urechii si se înnoada în regiunea occipitala, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucisându-le pe cele superioare, realizând astfel o prastie.
Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la fel ca şi praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă. |
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fasa pentru prastie si capastru |
Prastia |
Capastrul |
|
|
|
|
|
|
|
|
Monoclul sau binoclul se foloseste pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor.
Monoclul acopera o singura regiune orbitara. Se efectuaza începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale dupa care se conduce fasa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeasi parte si se readuce fasa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tura circulara frontooccipitala, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice si circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixeaza capatul liber al fesei cu leucoplast sau ace de siguranta.
Binoclul acopera ambele regiuni orbitale. Pentru infasarea binoculara, în locul turelor circulare frfontooccipitale, se conduce fasa oblic peste celalalt ochi, turele incrucisindu-se deasupra piramidei nazale unde formeaza o spica |
|
|
|
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajarea toracelui se efectuaza pentru fixarea pansamentului la nivelui regiunii toracice cât ai pentru imobilizare în fracturi de coaste si entorse sau luxatii ale umarului si a claviculei.
Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului, bandajul Desault, bandajul Velpeau si basmaua pentru imobilizarea bratului si a umarului.
Bandajul circular al toracelui se realizeaza conducând fasa circular incepând din regiunea inferioara a toracelui 2-3 ture de fixare, dupa care efectuam ,,manevra policelui” si se conduce fasa de jos în sus peste umar, coborând fasa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de sustinere pe umar, fixând-o apoi cu o tura circulara peste torace. Se repeta manevra pentru a doua bretea peste celalalt umar. Se conduce fasa în ture spiralate pâna în axila, unde se închee cu 2 ture circulare.
Spica sânului se începe cu doua ture circulare de fixare pe torace, dupa care se conduce fasa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboara fasa pe spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se executa de fiecare data dupa ce s-a trecut fasa peste sân si spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dubla acopera în mod similar ambii sâni. |
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
bandajul umarului (în spica) |
bandajul toracelui (în spica) |
bandajul sânilor (în spica) |
bandajul sânului (în spica) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul Desault este tehnica cea mai des folosita de imobilizare provizorie pentru leziunile claviculei si umarului, precum si ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile bratului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 fesi cu latimea de 20 cm, vata si talc. Initial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât bratul si antebratul sa formeze un unghi de 90 de grade. Se începe îmbracarea toracelui cu ture circulare pâna sub axila. Aceste ture vor izola pielea toracelui si pielea bratului si antebratului, evitând aparitia iritatiei si chiar a eroziunii pielii, provocate de transpiratia locala. Se întroduce în axila si în plica cotului o cantitate mica de vata îmbibata cu talc, dupa care lipim bratul si antebtatul de torace su cotul îndoit la 90 o . Fixam membrul superior de torace prin ture circulare de fasa care trebuie sa cuprinda bratul, cotul si antebratul. Apoi din spate fasa se trece peste umarul lezat, coboara anterior peste brat, sub cot si urca în spate paralel cu bratul. Fasa revine în fata peste umarul lezat, se indreapta oblic sub axila sanatoasa si se reântoarce în fata peste umarul bolnav, coboara lateral de-a lungul bratului sub cot, apoi sustinând antebratul , se indreapta spre toracele opus facând o tura circulara de fixare la cot. Dupa aceasta tura de fixare, fasa se trece din nou peste umarul lezat, coboara anterior, va sustine antebratul, se face iar o tura circulara si tehnica se continua astfel , încât fiecare tura oblica si circulara sa depaseasca cu câtiva centimetri tura anterioara. Dupa imobilizarea membrului superior cu 2-3 fesi circulare, intreg antebratul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna si degetele trebuie sa ramâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Acelasi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colturi care suspenda membru superior ca într-un hamac în pozitia descrisa si ale carei capete se înnoada în spatiul interscapular si la ceafa. Aceasta tehnica este cunoscuta sub numele de esarfa lui Petit. |
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul Velpeau are aceleasi indicatii ca si bandajul Desault, de care difera prin faptul ca imobilizarea membrului se realizeaza cu cotul flectat in unghi ascutit si cu mâna fixata pe umarul opus. |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul umarului si axilei
La nivelul bratului si axilei se pot aplica bandaje cu fesi trase în ,,8” sau în spica, precum si o basma, care trece pe sub axila, se încruciseaza peste umar si se innoada sub axila opusa (cravata biaxilara Mayor). Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii. |
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul degetelor si mainii
La nivelul acestor segmente fasa se fixeaza prin ture circulare la nivelul articulatiei radio-carpiene, apoi se duce fasa oblic pe partea dorsala a mânii si se acopera degetul respectiv prin ture în spirala. Pentru auricular si police,cât si pentru haluce, bandajul se face în spica. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
bandaj in 8 al mainii |
bandaj in spica al indicelui |
bandaj in spiral al indicelui |
bandaj in spica al policelui |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
In cazul degetelor bandajul in spica e dificil de facut, iar cel in spirala e instabil. Pentru bandajarea unui singur deget e preferabila o combinatie intre infasarea rasfranta si cea circulara. Fasa se trece peste deget de mai multe ori, fiind rasfranta in sens opus dupa fiecare trecere; apoi fasa se rasuceste si se fac cateva ture circulare de fixare. De fapt este acceasi tehnica folosita in cazul capelinei sau al bandajului unui bont de amputatie. Directia in care se duce fasa e schematizata mai jos. |
|
|
|
|
|
|
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Policele se bandajeaza intotdeauna separat de celelalte degete.
Cand e necesara bandajarea impreuna a degetelor 2-5 se plaseaza cate un fragment de tifon in fiecare spatiu interdigital; apoi in palma se aplica un sul de tifon nedesfacut; degetele 2 -5 se bandajeaza apoi impreuna. In acest fel degetele sunt bandajate in usoara flexie. Punerea degetelor in flexie e importanta pentru ca in cazul aparitiei unor artroze (datorita imobilizarii prelungite) pacientul sa poata face in continuare pensa intre police si celelalte degete. |
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul bontului de amputatie
Pentru bandajul bontului de amputatie se foloseste combinatia intre cateva ture de fasa recurente peste bont si fixate apoi cu cateva ture circulare (la fel ca la capelina). |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|

|
|
|
|
|
|
|
|
|
Se poate face si cu 2 fese: una recurenta peste bont si una circulara de fixare. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul gleznei
Pentru bandajul gleznei sau al calcaiului se foloseste bandajul in spica sau in 8. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandaj in spica a gleznei |
bandajul calcaiului |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul regiunii inghinale si fesiere
La nivelul acestor regiuni, bandajul este in forma de spica. Fixarea initiala se face prin 2-3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la aceasta fasa se trece oblic peste regiunea inghinala, pe fata interna, posterioara si externa a radacinii coapsei de unde urca iar oblic, peste regiunea inghinala realizând prima spica ce se continua printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal' pâna se acopera |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bandajul perineului
Pentru perineu se foloseste fasa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuaza cu ajutorul a doua fese. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va servi ca sprijin pentru a doua fasa care se trece dublu între coapse, acoperind perineul |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|