1.manuşi nesterile
2.unguent (vaselină)
3.o compresă (pentru stergerea unguentului după tuşeu)

1.Identificarea pacientului; medicul care efectuează manopera se prezintă (dacă e cazul)

2.Pacientului i se explică manopera, scopul şi utilitatea ei

3.Asigurarea intimităţii pacientului

4.Pregătirea materialelor

5.Poziţia pacientului:

-poziţie genu-pectorală (preferată);

-in decubit lateral (cand pacientul nu poate sta in pozitie genu-pectorala)

-poziţie ginecologică/poziţia taliei (necesită masă ginecologică; se poate folosi la pacientele cărora se intenţionează să li se facă şi examen ginecologic; este utilă atunci cand se anticipează şi unele manevre diagnostice sau terapeutice perianale sau ano-rectale: incizia unui abces perianal, rezecţia unui polip anal/rectal)

6. Imbrăcarea mănuşilor; aplicarea unguentului pe indexul explorator

7.Se indepărtează fesele pacientului, se intind pliurile anusului şi se observă regiunea anală; se urmăresc:

-hemoroizi (moi, depresibili) – se va consemna numărul şi dispoziţia pachetelor compar„nd anusul cu un ceas, fiecărui pachet alocandu-i-se o oră; trebuie menţionată şi poziţia pacientului, pentru a nu crea confuzii

-hemoroizi trombozaţi (mai fermi, nedepresibili, dureroşi)

-hemoroidul-santinelă situat de obicei la comisura posterioară, care insoţeşte fisura anala

-fisura anală – cel mai frecvent situată posterior

8.Se aplică indexul explorator pe orificiul anal şi se introduce cu blandeţe indexul prin canalul anal; se observă reacţia pacientului:

-introducerea indexului este neplăcută

-o reacţie disproporţionată poate fi cauzată fie de anxietatea pacientului, fie de o fisură anală (durere)

-uneori (fisură anală) sfincterul este spastic, nu permite introducerea indexului sau introducerea indexului este foarte dureroasă; in aceasta situaţie se renunţă la efectuarea tuşeului

9.Se palpează comisura anterioară şi cea posterioară; durerea la acest nivel poate fi datorată unei fisuri anale

10.Se invită pacientul să strangă şi să relaxeze alternativ anusul de cateva ori, pentru a aprecia tonicitatea sfincteriană

-ea este scăzută la femeile multipare sau la pacienţii care au suferit operaţii pelvine cu afectarea nervilor ruşinoşi

-sfincterul poate fi spastic ‚n constipaţia cronică, supuraţiile periano-rectale sau procesele inflamatorii de vecinătate

11.Se introduce degetul ană in ampula rectală; se apreciază conţinutul acesteia:

-ampula rectală poate fi goală

-materiile fecale sunt de consitenţă moale şi pot fi mobilizate, inconjurate cu degetul

-polipii rectali sunt tumori vegetante de mici dimensiuni, implantate la nivelul peretelui ampulei rectale

-o tumoră rectală este dură, vegetantă sau ulcero-vegetantă; este fixă, cu o porţiune care se implantează in peretele rectului

12.Se “alunecă” degetul pe peretele ampulei rectale (posterior, lateral şi anterior) incerandu-se palparea organelor invecinate.

-posterior se palpează sacrul

-anterior se palpează prostata la bărbat, colul uterin la femeie

Palparea prostatei:

-normal: doi lobi laterali, de consistenţă omogenă, parenchimatoasă (aprox. consistenţa unei mingi de tenis/comparabilă cu eminenţa tenară a mainii and se face opoziţia policelui pe degetul 5), cu un şanţ median

-hiperplazia beningă:

-creşterea in volum; ştergerea şanţului median
-consistenţa normală

-prostata nodulară (neoplasm, prostatită)

-unul sau mai mulţi noduli de consistenţă modificată (dură); se notează numărul, localizarea, mărimea nodulilor

13.Se retrage degetul şi se examinează mănuşa:

-normal: materii fecale
-scaun melenic: hemoragie digestivă superioară
-sange: un proces patologic cu hemoragie la nivelul rectului (neoplasm, polip, rectocolita ulcero-hemoragică etc.)

14.Se şterg urmele de vaselină

15.Scoaterea mănuşilor; spălarea mainilor

16.Se notează ceea ce s-a constatat in foaia pacientului, biletul de trimitere etc., eventual indicaţii (determinarea PSA / ecografie endorectală / medicaţie)